Braila, orasul de la Dunare

                   Sunt braileanca si asta imi ocupa tot timpul :)) . Glumesc, sunt braileanca si ma mandresc. Nu mai locuiesc de cativa ani acolo, dar revin cu dor de fiecare data cand am ocazia. Pentru mine sintagma " nicaieri nu-i ca acasa" e cat se poate de potrivita caci intr-adevar in niciun alt loc nu ma simt la fel de libera si relaxata. Am inceput sa asociez acasa cu vacanta.

         

                    Ca oricare oras de provincie este si " colorat", si " parfumat" si " bogat". Are de toate : locuri cu amintiri frumoase pentru mine, rasarituri dar si apusuri de soare feerice pentru toata lumea, peisaje ravisante si o istorie de povestit generatii. De fiecare data cand ma plimb prin locurile cu istorie, indeosebi centrul vechi sau faleza Dunarii, ma intorc in timp. Ma transpun in urma cu vreo 200 de ani si retraiesc vremurile de atunci. In port vizualizez imaginea Chirei ( Chira Chiralina) plimbandu-se pe chei charmanta si indrazneata, simt forfota portului, negustorii de peste galagiosi, sunetul vapoarelor care acosteaza pline de marfuri. Aud fragmente de discutii in greceste si turceste, iar soarele se reflecta arzator in apa si miroase puternic a Dunare. In centrul istoric printre casele vechi cu arhitectura greceasca ma gandesc la familiile bogate de evrei si greci care isi etalau tinutele elegante la promenada pe Regala ( strada principala din vremea aceea) acum Mihai Eminescu. Ma uit la ferestrele caselor cu interioare luxuriante si imi imaginez seratele de atunci cu delicatese de tot felul si bauturi rafinate. Jocurile de societate de pe mesele burghezilor si discutiile despre prosperitatea orasului. Pe bulervardele cu copaci il zaresc pe Mihail Sebastian plimbandu-si agale ideile si scriind in minte " Orasul cu salcami". Cand trec pe langa cladirea teatrului ( monument important de cultura, traditie si istorie a locului) o vad pe Maria Filotti pregatindu-si rolul pentru spectacol ,iar Panait Istrati scriind de undeva ditr-un sat "Ciulinii Baraganului"...

             

                  Revenind inapoi in vremurile noastre spun ca Braila are o incarcatura emotionala deosebita , lasata cadou de istorie. Astazi nu a mai ramas decat un orasel singuratic, timid, linistit, uneori nesigur ca deh... " cutitarii" :)).Orasul meu mai are si simtul umorului.Multi dintre voi cred ca ati auzit  de zicala " a nimerit orbu' Braila" , dar nu stiu cati dintre voi ii cunoasteti semnificatia: strazile principale sunt dispuse sub forma unui semicerc, astfel toate pornesc de la Dunare si se termina tot la Dunare. Practic, nu prea ai cum sa te ratacesti.  " La noi la Braila la tanti Elvira usor se castiga lira " sunt versurile unui cantec din vremurile de demult care aduc minte de matroana Elvira, proprietareasa unui bordel de pe langa port care lucra in ilegalitate si ascundea talhari. Ultima si cea mai nou auzita de mine "ai luat-o Braila", expresie auzita de prin alte parti,nu de pe la noi (ha, ar fi fost culmea) inseamna " ai luat-o razna", acesteia inca nu i-am descoperit provenienta.

               

                   Parcul Monument, Gradina Mare, Esplanada Dunarii sunt cateva dintre locurile de relaxare in zilele de weekend unde ii intalnesti pe braileni.Nu suntem multi, dar suntem veritabili :). Suntem ospitalieri,prietenosi, calzi, aprigi la nevoie. Inzestrati cu o apartenenta a locului adand inradacinata (NU suntem moldoveni :)) ) chiar daca avem accent (aici e o chestiune regionala, nu intru acum in detalii). Suntem harnici, dar nu prea avem locuri de munca si fara discutie mari iubitori de peste.(Are balta peste? Are! Nu prea mai are ). 

                 

                  "Oraselul lenes " cum imi place sa-i zic, este copilaria mea, reperul meu din univers, centrul de greutate al iluziilor mele, trecutul meu, educatia mea. Imi place sa ma pierd cu privirea si gandurile in orizontul malului drept al Dunarii, peste padure, pana departe unde se zaresc Muntii Dobrogei. Acolo imi cladesc idealurile si gasesc curaj sa visez mai departe...

                                Strada Regala

                                Parc Monument

                                          Faleza

                                          Faleza

                                     Castelul de apa (Gradina Mare)

Voi ce locuri dragi aveti?

Sursa foto: google.ro

Cu gandul la... toamna

   

                      " În oamenii frumoşi e frumoasă şi toamna." 

( Plutarh)

                Iata-ne ajunsi si in prag de toamna. Lasam vacanta, distractia si zilele toride in cufarul cu amintiri din mintea si din sufletul nostru. Privim cu aerul de mare in par si cu bronzul pe piele spre regresia naturii. Ne canalizam vitalitatea spre locul de munca, spre scoala, punem la cale proiecte si ambitii noi. Dar sa nu uitam in timpul liber sa ne bucuram de frumusetea acestui anotimp. Sa ne coboram privirea de la soare si cerul senin spre covorul de frunze uscate ce se imbogateste cu fiecare zi. Vor veni zilele in care ne vom imprieteni din nou cu umbrela si melancolia. Ne pregatim temeinic camara  cu tot felul de bunatati tomnatice. Ador toamna pentru ca e despre roscatul ala aramiu superb, e despre liniste. Parca toata suflarea naturii capata o alta tonalitate, mai joasa, mai vibranta, mai calma.  E despre inceput de sfarsit de an. Temperatura e perfecta pentru plimbari lungi in aer liber si reflexii asupra eului tau. Imi place toamna pentru ca e anotimpul care imi ofera o a doua sansa, sa ma reinventez, sa-mi duc la indeplinire idealurile si visurile. Am o energie aparte, simt ca pot sa fac orice , oricat, oricand.

           Iubesc toamna si astept sa ma surprinda ca in fiecare an. E momentul cand imi aduc aminte de inceputurile de an scolar din copilarie. De zilele in care saream prin baltoace cu umbrela in mana. Duminicile petrecute la bunici cu mar copt si placinta de dovleac. . Zilele mai racoroase in care imi luam hanoracul pufos. Cartile bune citite in zilele mohorate, aroma gemului de gutui, parfumul strugurilor din vie...
           Toamna nu se simte din casa. Se simte din parc, de pe aleile umbrite de copaci galbeni. Din padurea de la marginea orasului, se simte de pe camp, de acolo de unde se culeg roadele pamantului. Se simte pretutindeni unde vezi un copac sau un colt de natura. Trebuie doar sa-ti ridici capul din gandurile tale si sa te uiti un pic pe langa tine. Tabloul e magnific, te asigur! Si toamna e frumoasa daca stii sa o privesti!                

                                              

                                              O toamna prospera sa avem!

                             

        Voua cum va place toamna?